Doamna

Sunt Doamna. Aşa mi se spune de ani de zile. Doamna, una dintre multele, diferitele, ştiutele-neştiutele Doamne de la catedră. Da, sigur, sunt printre noi şi Domni…
Tot de ani buni sunt asediată de invitaţii pe reţelele de socializare, lansate de prieteni ,colegi, foşti elevi. Mi s-a spus repetat că fără pagină nu exist…
“Nu am timp!” mi-am spus…
“Mă complic!” m-am scuzat…
“Tehnologia asta!” am exclamat…
Am rămas, fără îndoială, cu iubirea de cerneluri, cu mirosul de hârtie în nări, cu bucuria de a scrie cu creionul, ca şi cu încântarea în faţa unei cărţi bune pe care o adulmeci, o răsfoieşti, o pipăi cu înfrigurare încercând să desluşeşti noi sensuri…Am scris, am pictat, am citit, am muncit, am avut şi am o viaţă de familie…
Am rămas acolo, dar , iată , am decis să fiu şi aici.
Sunt încă acel profesor binecuvântat cu bucuria de a lucra cu şi printre copii.
Uneori, însă, mă întristează tot ce vine spre noi, pe toate canalele, încercând să ne convingă că suntem diferiţi de noi înşine , să ne ruşineze că suntem, că rămânem aici , să desfigureze un prezent ce se dorea un pas in evoluţia noastră. Aşa că, iată!
Într-o vreme in care decenţa şi indecenţa se luptă din toate puterile să se zdrobeasca reciproc, în care moralitatea şi imoralitatea se înfruntă bălăcindu-se uneori în aceleaşi ape, în care toleranţa şi intoleranţa se îmbrîncesc la urcare sau la coborâre, ei bine, intr-un asemenea timp, eu vin să vorbesc aici, cu voi, să deschid o pagină in comunicare, să dezvălui lumea din alte perspective… Vom fi oamenii obişnuiţi,noi, profesorii, elevii, prietenii, colegii,de vorba la o cafea, la un ceai… Vom depăna amintiri, vom mai invăţa unii de la altii, vom vorbi despre preocupările noastre de dincolo de joburi , vom cunoaşte oameni cu”O”mare, vom întâmpina cu braţele deschise binele-frumosul-adevărul din noi spre a( ne) lumina clipa. Cred că fiecare are dreptul si obligaţia să pună umărul la limpezirea apelor (că, bine stiti ,suntem apă vreo 70 %). Prea ne-au tulburat timpurile acestea cu crime, violuri, disperări, sărăcie, nesiguranţă, învrăjbire,amenintări, frici de toate felurile… Hai să vedem cât mai multe lucruri frumoase care ne definesc, să redescoperim împreună măsura bunului simţ, să refuzăm obraznicia care işi întinde sfidător tentaculele, să ne mărturisim îngrijorările cu decenţă, să ne mai limpezim apele… Hai să ne amintim că viaţa aceasta,cea pe care o cunoaştem, este unică, e doar o trecere pe care nimeni nu işi poate îngădui să o dispreţuiască! Hai să îi observăm mai cu atenţie pe cei din jur, să îi descoperim, să ne contaminăm de respect, iubire de viaţă şi de oameni! Cred că ar putea fi mai bine…
Am hotărât, aşadar, să “exist” şi astfel pentru şi cu cei care doresc să trăiască frumos , ca mâinele să devină un alt prezent , mai încurajator.
“Ce mai faceţi, Doamna?”mă intreabă adesea câte cineva…
“Ce ştiu mai bine!”răspund.”Cresc copii.”
În timpul declarat liber, însă, scriu, pictez, citesc, mă bucur de fiecare zi în care “funcţionez”…
Veți vedea cam ce mai fac eu, dar vă asigur că e doar începutul… Îmi aștept colegii de pretutindeni si nu numai…

Așadar, părerile voastre despre ceea ce vã transmit, despre preocupările mele, despre felul în care sărbătoresc eu  culoarea pictând, sunt foarte importante. Sã vedem și cum vã petreceți voi timpul liber!  Vã aștept cu drag și cu interes! Ștefania